Bine cunoscutul regizor şi actor, Mel Gibson, a încercat să înrămeze în timp şi spaţiu o noţiune ce pare că nu are limite – patriot. Şi nu pentru că a dorit să submineze valoarea patriotismului, dimpotrivă, şi-a folosit talentul, capacităţile, efortul şi finanţele pentru a transmite un mesaj, care el însuşi l-a aplicat în viaţă şi care, mai devreme a fost menţionat de Seneca: „Oamenii îşi iubesc ţara nu pentru că este renumită, dar pentru că este a lor”.

Recunoaştem că patriotismul este o virtute, o valoare, dar cu cât se îngustează noţiunea în spaţiu şi timp, cu cât se apropie de Moldova şi de secolul 21, cu atât ne limităm a crede că patriotismul nu mai este aplicabil, actual şi necesar.

În anul când urma să graduez liceul „Principesa Natalia Dadiani” din capitală, directoarea a introdus o nouă practică care, sper că continuă până în prezent. Sărbătoarea Ultimului Sunet, de regulă, se deschidea cu fredonarea Imnului Ţării şi înălţarea drapelului statului, timp în care puteai să observi diferite acţiuni ale celor prezenţi, în dependenţă de vârsta şi gradul de „patriotism”. Mamele şi taţii prezenţi la sărbătoare, alături de profesorii liceului obişnuiau să stea în linişte, savurând în mod solemn acele clipe naţionale. Cei mai mici, fiind instruiţi de acasă să stea cuminţi, în curiozitatea lor priveau ţintă cum roşul, galbenul şi albastrul se înălţau cu suveranitate în adierea vântului. Şi apoi, cei mai „interesaţi” de cele petrecute acţionau diferit: unii îşi dădeau seama că câţiva colegi lipsesc de la eveniment şi îi sunau să întrebe când ajung, alţii planificau locul şi persoanele cu care îşi vor petrece restul zilei, altele încercau să determine cu ajutorul oglinzii cît fard mai au de folosit sau pe cine să încânte cu lungimea fustei şi lărgimea decolteului. An de an, situaţia se înrăutăţea, până când directoarea a declarat că de atunci înainte la ridicarea drapelului, toţi cei prezenţi urmau să cânte Imnul Ţării cu mâna dreaptă pe inimă, în semn de solidaritate şi solemnitate. Evenimentul nu numai că a fost frumos, unic, dar a reuşit să aducă acei fiori patriotici în multe inimi adormite în „somnul cel de moarte”.

În urma unui scurt sondaj de opinie realizat zilele trecute printre persoane cu vârsta cuprinsă între 10 şi 55 de ani, am descoperit lucruri noi şi interesante cu privire la Imnul Republicii Moldova. Răspunsul la întrebarea „Câte strofe are poezia „Limba noastră”?” a fost destul de variat, începând cu 6, 7, 9 şi doar 3 persoane din cele 10 interogate au dat răspunsul corect – 12 strofe, doar 5 din ele fiind păstrate pentru imn. Nu s-a găsit nimeni care să cunoască nici măcar 5, nu tocmai toate strofele imnului. Interlocutorii au afirmat că, cunosc în medie 2-4 strofe. Îmbucurător este faptul că Alexei Mateevici este cunoscut drept cel care a scris versurile, pe când nu s-a ştiut nimic despre compozitor, acesta fiind Alexandru Cristea. La întrebarea „Când ultima dată aţi cântat imnul?”, 5 din cei 10, fiind elevi, au răspuns: „La Ultimul Sunet.” Se pare că directorii mai multor şcoli şi licee doresc să reînceapă a cultiva spiritul naţional în inimile elevilor, practicând în acest scop, interpretarea Imnului ţării la sfârşit de an şcolar.

Unii are putea zice că patriotismul nu se măsoară neapărat în cunoaşterea sau interpretarea imnului, dar trebuie să fim de acord că, aici este începutul şi acesta prezintă un element al patriotismului din inimi. Statele Unite ale Americii ar putea servi drept exemplu bun în acest sens, unde în şcoli se pune un accent deosebit pe istoria ţării, pe spiritul naţional, pe oamenii care au devenit eroi pentru a câştiga independenţa ţării. Elevii, de mici trebuie să înveţe numele tuturor preşedinţilor ţării şi anii când au condus-o, nemaivorbind de imn, semnificaţia drapelului şi alte elemente naţionale.Oare Moldova nu are istorie? Oare Moldova nu are strămoşi, bunei, taţi care şi-ar fi vărsat sângele pentru ea, oare nu avem eroi? Sau poate Moldova a încetat să mai aibă inimi înflăcărate de a rămâne în ţară, de a locui în ea şi de a-i face binele?

„Încrede-te în Domnul şi fă binele, locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie” – iată ce spune Scriptura cu privire la ţara în care locuieşti. Fii credincios! Iubeşte ţara! Fă binele, aşa ca tu, eu noi şi cei care vin după noi să locuiască aici şi să cultive în inimi aceeaşi râvnă pentru patriotism!