La 12 martie 2008 a plecat din viaţă ultimul veteran francez din Primul Război Mondial. Prin propria sa decizie, Lazare Ponticelli a fost înrolat în armata franceză la numai 16 ani, fugind de starea mizerabilă în care se afla familia sa din Italia. El a supravieţuit celor 2 războaie şi a fost o sursă de relatare a evenimentelor ce au avut loc în acele timpuri. La cei 110 ani ai săi, Ponticelli nu şi-a schimbat opinia cu privire la rostul unui război: «ceva absurd, inutil, care nu poate rezolva nimic pînă la urmă». Iniţial a refuzat propunerea fostului preşedinte francez, Jacques Chirac, de a avea parte de funerarii naţionale, pentru că supravieţuirea lui se datorează, de fapt celor 1.3 milioane de francezi care au murit atunci pe cîmpul de luptă. «Ei nu au avut parte de comemorare şi aceasta ar fi o insultă din partea mea», în final a acceptat acest lucru «în numele tuturor celor care au murit, bărbaţi şi femei».

Într-un ultim interviu oferit în anul 2005, Ponticelli relata cu amănunte situaţia de pe cîmpul de luptă, timpul cînd li s-au terminat muniţiile şi vedeau camarazii lor omorâţi, rând pe rând, fiecare aşteptîndu-şi moartea. Amintea de strigătul sfâşietor al soldaţilor, care chemau cu disperare chipul mamei lor, cei răniţi, care chemau moartea şi se rugau cu durere pentru apropierea ei.

Anul 2008 a adus cu el sfîrşitul altor doi veterani din primul război mondial: ultimul german, şi penultimul francez, care i-au precedat pe cei aproximativ 20 de veterani rămaşi în viaţă. Numeroase aprecieri au fost aduse acestui mare om, care este imaginea unei generaţii, căruia «îi datorăm o Europă liberă şi pacifistă. Este de datoria noastră să ne mândrim cu el», a specificat preşedintele actual al Franţei, Nicolas Sarkozy.

Vieţi trăite frumos, vieţi jertfite pentru apărarea patriei, vieţi care au ştiut să lupte pentru viitor, al copiilor lor şi al generaţiilor care acum există datorită curajului şi tăriei lor. Este dureros să vezi cum zilele noastre aduc de multe ori ştergerea şi izolarea acestor timpuri. Noi, generaţia tânără suntem depărtaţi de ele, pentru că nu am avut parte de războaie, persecuţii, deportări, nu am văzut fraţii noştri murind lîngă noi, cerînd o picătură de apă, care le-ar fi potolit jarul, strigînd după chipul mamei, care le-ar fi pus mîna pe fruntea unde sîngele prevestea sfîrşitul, şoptind numele soţiei sau a logodnicei, a cărui sărut le-ar fi alinat focul ce le ardea sufletul, rugîndu-se lui Dumnezeu, care i-ar fi luat de mînă şi le-ar fi spus că îi înţelege, pentru că şi El a văzut cu durere pe Fiul Lui murind pentru alţii, murind pentru oameni, veşnic nerecunoscători. Da, am fost cu adevărat binecuvîntaţi să nu ne naştem în acele timpuri, să nu le purtăm ecoul, dar blestemul vine acum din interiorul nostru. Patrie? Noţiune demult uitată şi folosită cu ironie încă de pe băncile şcolii. Tot mai frecvente tricouri cu inscripţia „CCCP”, care sunt purtate „în glumă”, tot mai multe tatuaje cu semnul svasticii, care arată cît de necomplexaţi suntem, lucruri pentru care cu siguranţă nu au luptat, şi care nu şi-au fi imaginat niciodată ca posibile cei care şi-au dat viaţa şi au suferit în urma acestor ideologii. Cît de greu ne este să învăţăm Imnul Ţării noastre şi cînd de incomod devine să îl asculţi solemn, cu mîna la inimă, atunci cînd este fredonat. De ce? Pentru că pierdem…

Se pierd oameni ai acelor timpuri şi se pierd şi valori, se pierde Dumnezeu, mama, ţara, dragostea şi dorul din sufletele noastre. Unul din oamenii lui Dumnezeu, Ieremia, autorul cărţii cu acelaşi nume din Biblie, scria: „Ţară, ţară, ţară, ascultă glasul Domnului!” Cît are nevoie ţara noastră de a se întoarce la Dumnezeu, la Numele Acela la care au apelat atît de mulţi în clipa morţii, acel Nume care pune în inima fiecăruia mulţumirea, dragostea de ţară, dorinţa de viaţă, Nume care a arătat ce înseamnă iubire, Nume care poate întoarce o naţiune a snobismului, a indiferenţei şi a materialismului către dragoste… de Dumnezeu, de mamă, de ţară. „Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiec în Domnul vor stăpâni ţara”. (Cartea Psalmilor, Biblia)