Sosirea primăverii aduce cu sine cîteva ocazii în plus de a aduce bucurie persoanelor drage. Mă refer la cele două sărbători din prima parte a lunii Mărţişor, după cum este numită în popor. Evenimentele sunt mai mult sau mai puţin proprii poporului nostru, o tradiţie care a fost păstrată cu grijă şi transmisă din generaţie în generaţie. 1 martie este ziua Evdochiei în calendarul ortodox, pe cînd 8 martie a fost declarată Ziua Internaţională a Femeii de către ONU încă în 1975, cu scopul eliminării discriminării femeii.

Deşi originile acestor sărbători sunt diferite, un simbol reprezentativ al lor constituie mărţişorul. Alb şi roşu, în prezent li se alătură inimioare, broşe, felicitări, urări şi tot felul de alte obiecte ce le-ar înfrumuseţa. În acest domeniu, «creatorii» lor caută să fie cât mai inventivi şi originali, principalul motiv fiind concurenţa.

Cell mai renumit «coridor al mărţişoarelor» în 2008 este cu siguranţă bulevardul Ştefan cel Mare. Toţi cei care s-au pornit de la Magazinul «Gemenii»până la Poşta Moldovei nu au putut să nu observe adevăratul sens al concurenţei. În ajun de 1 martie am vizitat şi eu acest spaţiu al «avântului cultural», unde erau implicaţi în procesul vânzării nici mai mult nici mai puţin de 180 de persoane. Preţurile variau de la 1 leu până la 25 lei şi chiar mai mult. Dacă am fi să facem o simplă aritmetică şi să înmulţim numărul de persoane care vând cu numărul de mărţişoare al fiecăreia dintre ele (nu mai mic de 50), atunci realizăm că şansele ca un anumit să fie vândut şi să apară pe haina cuiva nu sunt chiar atât de mari.

Prima întrebare care mi-am pus-o când am văzut această imagine a fost dacă merită să stai aici de dimineaţă până seara, având atâta concurenţă în jurul tău. M-a uimit optimismul celor care au răspuns la aceasta întrebare. Câţiva din vânzători au spus că nu au unde merge în altă parte cu ele şi că de data asta concurenţa nu-i împiedică prea mult, pentru că mărţişoarele sunt foarte solicitate. «Toţi au nevoie de mărţişoare şi dacă suntem mai mulţi, suntem văzuţi şi avem şanse mai mari de vânzare». Şi spuneau adevărul, pentru că cumpărătorii roiau şi ei, căutând «cel mai frumos şi cel mai special mărţişor».

Întrebaţi dacă ei le confecţionează, majoritatea au răspuns că ei sunt doar «realizatori». Numai un băiat a spus cu mândrie: «Mama le face şi eu cu prietenul le vând!», un fel de business familial.

«Vom sta aici până la 8 martie!» a declarat unul din tinerii de acolo şi a început să-şi reclameze marfa unui cumpărător care s-a apropiat între timp. Nu mi-a rămas decât să le urez baftă în continuare şi bineînţeles să cumpăr un mărţişor.

În sfârşit am înţeles că de fapt, aceasta şi este cheia succesului — perseverenţa. Dacă încă nu aţi reuşit să procuraţi un mărţişor, cu siguranţă sunteţi bineveniţi la «bulevardul mărţişoarelor». Faceţi o bucurie celor dragi, vouă înşivă şi bineînţeles unuia din cei 180 de vânzători.