Zilele trecute, în timp ce eram cu câţiva prieteni într-o cafenea din centrul oraşului, am experimentat pe viu “camera ascunsă” moldovenească. Adică, mai bine zis am văzut cum a fost aplicată la alte mese, noi având “norocul” să fim ocoliţi. Deci, cum s-a desfăşurat totul?

În cafenea erau băieţi de serviciu, cărora suntem obişnuiţi să le zicem “bodyguarzi”. Păi bine, unul din ei s-a apropiat amabil de masa vecină cu o tortă care avea vreo 20 de lumânări pe ea. Zâmbind, a spus (în rusă) “Dumneavoastră sunteţi clienţii noştri fideli, şi din partea administraţiei cafenelei, avem pregătită o tortă pentru dumneavoastră.” Vizitatorii (o familie cu trei copii) au rămas satisfăcuţi şi uimiţi totodată, neaducându-şi aminte de a vizita acest local destul de des. Dar bucuria nu le-a fost prea lungă, pentru că în 5 minute, băiatul care a adus torta a revenit, a luat-o, zicând: “Ne pare rău, dar am încurcat masa!” şi a pus torta pe masa unei domnişoare, care era bineînţeles, din echipa “camerei ascunse”.

Una din camere era chiar la masa din spatele nostru şi era foarte evidentă toată pregătirea şi şuşotirea membrilor echipei. Până la urmă, procesul s-a repetat cu încă o grupă de tineri veniţi mai târziu. Aceştia chiar şi au fotografiat cu entuziasm torta care urmau să o mănânce, fără a realiza că până la urmă nimic nu se dă “din contul cafenelei”.

Ne-a părut interesantă întâmplarea, ca şi observatori, chiar ne gândeam cum am fi reacţionat să fi fost noi puşi în situaţia dată (probabil am fi tăiat imediat torta). Era cert că ceilalţi prezenţi în cafenea îşi dădeau prea bine seama că ceva nu este după cursul normal al lucrurilor, pentru că actorii implicaţi în program nu “jucau” prea bine şi poate nici faza cu torta nu era cea mai potrivită pentru a găsi nuanţe mai hazlii.

În schimb, m-a provocat, pe de altă parte, să fiu atentă la cuvintele pe care le spun, la acţiunile pe care le fac, ca să dau dovadă de bun simţ într-un loc public. Şi totodată, dacă am fi conştienţi că întotdeauna este o “cameră ascunsă” în viaţa noastră, cred că am fi mult mai atenţi la tot ceea ce facem, vorbim şi gândim.

Ce ar înregistra camera ascunsă a vieţii tale din vorbele, faptele şi chiar gândurile tale? Am putea să le vedem cu toţii?