Eu îţi spun ţie, dar să nu ştie nimeni…

Zîmbeşti? Eu da… De cîte ori am repetat aceste cuvinte şi respectiv, de, de cîte ori le-am auzit. Perioada copilăriei a simţit cu mai multă intensitate sensul acestor vorbe şi e de mirare, dar, încetul cu încetul ele au trecut şi treapta adolescenţei, tinereţii, maturităţii…

Lipsă de încredere? Nesiguranţă? Dorinţa de a împărtăşi durerea? Sau poate… bîrfa? Contextul în care sună această expresie poate fi diferit, dar cu siguranţă, atunci cînd spunem cuiva o „taină” despre altcineva, aceasta se numeşte bîrfă! Fie că admitem asta ori nu, fiecare din noi este tentat să bîrfească, mai mult ca atît, fiecare din noi e tentat să ofere o altă formă bîrfei. Putem s-o numim oricum – sfat, discuţie, observaţie, învăţătură, educare, corectare, analiză – bîrfa tot bîrfă rămîne.

Dicţionarul Explicativ al limbii române defineşte bîrfa ca o totalitate de vorbe răuvoitoare la adresa cuiva. Iar a bîrfi nu e altceva decît a îndruga verzi şi uscate, a flecări. Nici mai mult nici mai puţin bîrfa este o atitudine greşită a inimii faţă de aproapele. Aceasta nu este o metodă de „analiză”, cum o numim noi mai nou, ci este o acţiune directă a unei inimi care nu doreşte binele aproapelui şi, în consecinţă, îndrugă verzi şi uscate.

Cel mai înţelept om de pe pămînt, împăratul Solomon, a spus că „cine răspîndeşte bîrfa este un nebun” (Proverbele lui Solomon, Biblia). „Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a dat.” Ar fi mai plăcut să fii văzut ca un suflet credincios, nu-i aşa?

Pentru a scăpa de acest obicei rău şi pentru a putea zidi relaţii cu cei din jurul tău, ar fi nevoie de cîţiva paşi:

• Dacă ţi s-a încredinţat o taină, păstreaz-o!

• Dacă ai o taină, fii atent cui o spui!

• Dacă îţi „miroase” a bîrfă într-o discuţie cu cineva, schimbă subiectul!

• Dacă ai alunecat pe panta „analizei” vieţii celuilalt, opreşte-te şi începe analiza vieţii tale!

„Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă” (Proverbele lui Solomon).

Şi dacă tot e anotimpul urărilor, îţi urez din toată inima să alegi să vorbeşti lucruri plăcute şi să nu distrugi prin cuvintele tale, ci doar să zideşti!

Cu timpul vei înţelege că vorbele spuse într-un moment de mînie pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul vei învăţa că dacă ai rănit grav un prieten, probabil niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate. Din păcate, toate acestea se învaţă cu timpul. Dar nu lăsa timpul să treacă fără ca să preţuieşti fiecare clipă, fiecare cuvînt, fiecare ocazie!