„Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite”(Cartea Proverbelor, Biblia) Mai mult preţuieşte un zîmbet pe faţa unui copil bogat, decît toate jucăriile care i s-au oferit. Mai mult preţuieşte împlinirea din inima unei soţii bogate, decît toate bijuteriile, hainele, lucrurile scumpe pe care le are în casă. Mai mult preţuieşte fidelitatea şi dragostea unui soţ bogat, decît banii, averile şi căile sucite pe care a pornit.

Astăzi, nu mai este o mirare mulţimea castelelor înălţate pe coastele ţării noastre. Dar de fiecare dată cînd auzi o nouă dramă din interiorul acestui castel, te ridici, te înfiori şi exclami încă o dată: „Şi cei bogaţi plîng”.

Lidia şi Ruslan au făcut tot ce a stat în puterile lor să ajungă aici: doi copii, o casă excepţională, maşini, posturi înalte, tot ce şi-ar fi dorit cineva. Şi pentru că mulţi şi-au dorit, cineva a reuşit, totuşi, să fure din bucuria lor. A fost o femeie care l-a atras pe Ruslan departe de tot ce-i era mai scump. O femeie care i-a schimbat cursul vieţii şi care l-a ademenit pe căi sucite. Şi astfel, el a început să trăiască o viaţă dublă. Ca  urmare a schimbării soţului, Lidia a căzut in depresie, a devenit violentă cu copiii, dependentă de alcool şi în final s-a sinucis. Copiii au fugit în nenumărate rînduri de acasă, şi-au făcut cunoştinţe nu tocmai potrivite, au devenit fumători, şi chiar dependenţi de droguri.

 Mezina îşi aduce aminte cu dezastru de copilăria ei, dar o spune cu tot curajul pentru că toate au trecut şi pentru că acum lucrurile sunt noi. Dumnezeu i-a reîntregit imaginea despre viaţă, dragoste, familie, ea a început să citească Scripturile şi să trăiască conform principiilor învăţate de aici. Acum are un soţ credincios, fidel şi plin de dragoste. Acum nu are acea viaţă de lux, dar e mai bogată ca niciodată, pentru că şi-a ales ca motto al vieţii un proverb scris de cel mai înţelept om de pe pămînt – Împăratul Solomon: „Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite”.

Deşi poate fi un caz clasic al plînsului celor bogaţi, cu siguranţă reaminteşte cît de important e să stabileşti corect priorităţile în viaţă şi să te ţii de ele. Stephen Covey spunea: „Orice este în centrul vieţii noastre va fi sursa protecţiei, înţelepciunii, puterii şi conducerii noastre.”

Îmi amintesc o povestire a unei profesoare de biologie, care m-a ajutat să determin ce este centrul vieţii mele. „Un profesor a adus la o lecţie un borcan şi trei cutii: una cu pietre mari, a doua cu pietre mai mici şi ultima cu nisip. A umplut borcanul cu pietrele mari şi a întrebat elevii săi: „Cum este borcanul?” „Plin”, au răspuns ei. Atunci el a luat pietrele cele mai mici şi le-a pus în borcan, ele au pătruns printre cele mari şi au umplut spaţiile goale. „Cum e acum borcanul?”, a continuat el. „E plin”. Atunci el a presărat nisipul din ultima cutie, iar acesta a completat fiecare fir de lumină ce mai rămăsese. „Şi totuşi, de data aceasta, cum e borcanul?” „Acum e plin cu adevărat!” Atunci el a explicat: „Borcanul reprezintă viaţa fiecăruia dintre noi. Pietrele mari sunt lucrurile cu adevărat importante, priorităţile adevărate – Dumnezeu, familia, dragostea. Pietrele mai mici sunt lucrurile care sunt legate de viaţa multora dintre noi: studiile, cariera, locul de trai, dar mulţi din cei care nu le-au avut ca prioritate, nu au avut de pierdut prea multe. Iar nisipul sunt lucrurile ordinare de zi cu zi, care, de multe ori devin priorităţile noastre. Dacă umplem borcanul vieţii noastre cu lucruri mici, nesemnificative, atunci nu mai este loc pentru lucrurile cu adevărat importante. Şi din contra, dacă trăim conform principiilor primordiale ale trăirii date de Creatorul pe acest pămînt, atunci este loc şi pentru lucrurile mici, atunci borcanul nostru va fi plin cu adevărat.””

Dar tu? Cu ce ţi-ai umplut borcanul vieţii tale?