Cele mai dulci cuvinte de dragoste… Cele mai adînci şoapte de iubire… Cele mai măreţe promisiuni… Cel mai frumos timp petrecut împreună – unde, unde oare s-au dus? Ea plînge şi azi, deşi au trecut 5 ani de atunci. Plînge şi nu-şi poate da seama nici acum de ce l-a crezut. De ce l-a ascultat? De ce a trebuit să meargă cu el tocmai acolo, departe de casa ei, unde florile nu sunt aşa colorate, unde păsările nu cîntă aşa frumos, unde viaţa ei s-a transformat în chin şi amar? De ce?
Au petrecut vara atît de frumos împreună şi ea îşi dădea seama că numai un vis poate fi atît de romantic. El a ajutat-o de multe ori să treacă neobservată durerea ce o simţea ea deseori în zona rinichilor – unul era inflamat şi asta îi complica starea de sănătate. Avea grijă ca ea să se simtă atît de bine, fără probleme şi să uite de necazurile ei şi ale familiei ei. Ea l-a iubit şi i-a dat în schimb inima ei, promiţîndu-i iubire, pînă cînd moartea îi va despărţi.
El a promis că o duce la el acasă şi acolo va face tot posibilul ca operaţia să aibă loc şi să-i înlăture rinichiul care îi producea durere. Iar dacă ea va dori, vor veni împreună înapoi acasă. Ea nu se simţea bine acolo, era străină şi cînd i s-a spus că operaţia a decurs cu succes, abia a aşteptat să vină acasă. Şi a venit – singură. Deşi cu greu a fost convinsă să vină singură, el i-a promis că vine mai tîrziu şi nu a mai venit nici pînă astăzi…
Ceva timp după ce ea a revenit acasă a simţit dureri ucigătoare în zona rinichilor. Cum era posibil? Doar a fost eliberată de rinichiul cu pricina?! A fost… Numai că a fost eliberată de cel sănătos. Acum ea a rămas fără inimă şi fără rinichi. Durerea fizică nu se mai compară cu durerea sufletului. Doar el s-a dus şi a luat cu el tot ce avea ea mai curat, mai sănătos şi mai puternic.
Acum unde putem include această istorie a vieţii? În lista naivităţii, a dragostei, a pasiunii, a obrăzniciei sau a minciunii? Cert este că nu s-a procedat corect, a fost laş, a fost murdar la adresa puternicului sentiment al iubirii. Pentru că „dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată”. (1 Corinteni 13:4-7) Dumnezeu este dragoste!
Va veni o zi cînd el îşi va purta consecinţele nelegiuirii lui. Şi poate veni o zi cînd ea va fi vindecată de durerea inimii ei – atunci cînd Dumnezeu îi va da o inimă nouă – plină de bunătate, iertare, adevăr, credinţă şi dragoste.
Tu cui ai dat inima Ta?
inima mea as daruio lui ALEXANDRA copilul meu si lui GINA sotia mea sunt fiintele cele mai bune si cele mai dragi din viata mea
De: marinescu virgiliu pe decembrie 13, 2008
la 11:41 am
M-a impresionat foarte mult aceasta istorie. Nu prea am obiceiul de a-mi lasa “amprentele” pe vreun site de pe net, dar anume aceasta istorie m-a convins ca sa scriu si eu.
Cui i-am daruit eu inima? Cred ca inima mea nu mi-a apartinut niciodata. Ea a apartinut intotdeauna acelei pe care noi oamenii o numim atat de sublim – IUBIRE, iar IUBIREA nu este altceva decit Dumnezeu. In ceea ce o priveste pe eroina ar fi bine sa ridice ochii la cer si sa priveasca acel albastru atat de curat si sa isi dea seama cat e de frumoasa viata cu toate greutatile ei. Am trecut pot sa spun si eu printr-o astfel de experienta, dar gindul si speranta ca exista Cineva acolo Sus care ma iubeste neconditionat m-a facut sa merg mai departe cu zimbetul pe buze.
De: Naty pe ianuarie 13, 2009
la 1:42 pm
Este cu adevarat motivator sa cunosti adevarata Iubire, adica Dumnezeu, pentru ca asta iti da putere din puterea Lui atunci cind, pur si simplu, nu o ai pe a ta! Fii binecuvintata!
De: Felicia pe ianuarie 28, 2009
la 9:41 pm