Postat de: Felicia | octombrie 15, 2008

Resturi de Ziua Chişinăului

Ieri, împreună cu prietenii am decis să mergem în oraş să amintim ziua de naştere a … oraşului. Dar tocmai el, cel sărbătorit, era cam uitat, părăsit, zgâriat şi chiar bătut cu bestialitate. Păi, unde, dragii mei, dacă nu în scumpul nostru oraş, poţi să înduri urâtul pustiului printre dunele gunoiate de sticle, hârtii, pliante nefolositoare, sau, pur şi simplu… resturi.

Resturi! Iată ce a primit Chişinăul de ziua lui! Nostim cadou… Nedorit, nesolicitat şi nevisat de către nici un sărbătorit, cu siguranţă. Care a fost cauza? Cred că cauzele sunt discutate după fiecare prezenţă în masă a vizitatorilor Pieţii Marii Adunări Naţionale după orice eveniment public. Acelaşi rezultat începând cu Revelionul şi terminând cu ziua de naştere a oraşului. Aceeaşi distracţie “la maxim”, aceleaşi feţe îmbujorate, aceleaşi chiote şi dansuri şi aceleaşi… resturi drept cadou pentru oraş. Lipsă de cultură? Indiferenţă? Efectul turmei? Că, de, dacă el o face, eu de ce aş evita? Situaţia e una: resturi pentru oraş…

Şi totuşi, dacă e să ne luăm privirile de pe jos, şi să privim la scenă, aici chiar suntem de invidiat. Gheorghe Zamfir, Nicolae Botgros, “Lăutarii”, Irina Loghin, Fuego, Natalia Barbu, Olia Tira, Nelly Ciobanu, Geta Burlacu şi alte prezenţe pe scena din centrul oraşului au readus dor de artă, talent şi muzică adevărată pentru mângâierea sufletului. Poate s-a mai alinat inima oraşului, până i-am dat din nou… resturi. Ceea ce se credea a fi “cireşica de pe tort”, s-a dovedit a fi resturi prin prezenţa lui Dan Bălan şi a prezentării sale scenice alături de domnişoarele cât de posibil sumar îmbrăcate. Nu aştept să fie toţi de acord cu mine, dar nu pot evalua manifestarea scenică a interpretului mai mult decât restul resturilor ca şi cadou de ziua oraşului. Dacă artiştii ce au evoluat mai înainte au reuşit să şteargă stereotipul destrăbălării în timpul concertelor din oraş, atunci cel din urmă a mai adăugat încă multe kilograme la resturile aruncate Chişinăului.

Destulă mizerie, ajung atâtea resturi aruncate mârşav în gura flămândă după frumos a oraşului nostru.

“Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!”

Aşa a spus Cuvântul lui Dumnezeu cu mult timp înainte prin proorocul Isaia, şi aşa continuă să bată la inimile chişinăuenilor. Haideţi, deci, să ne curăţim cugetul de păcat, mizerie şi imoralitate, să trăim frumos şi să ne păstrăm oraşul ca şi inimile!

Îi doresc Chişinăului ca la anul să primească adevărate cadouri, pentru că din frumuseţea inimii noastre va izvorî frumuseţea oraşului şi a locului unde trăim!

Postat de: Felicia | octombrie 7, 2008

Nunta de aur – adevăr sau provocare?

La cei 50 de ani de căsătorie, Vitalie şi Valentina Pazâna au avut o petrecere pe cinste, ceea ce nu le-a reuşit nici în ziua nunţii lor din 26 septembrie 1958. „O tortă de o rublă şi 75 copeici şi o sticlă de şampanie a fost toată masa noastră festivă atunci”, îşi aminteşte Valentina, menţionând că nu au avut prieteni sau cunoscuţi cu care să sărbătorească, pentru că abia au venit din Ucraina. „În schimb, acum, Moldova este cea de-a doua casă a noastră. Alături de nănaşii noştri, Dora şi Vasile Istrati, am decis să facem acum ceea ce trebuia făcut cu 50 de ani în urmă.” Astfel, la 25 septembrie anul curent, familia Pazâna a avut parte de o zi de neuitat, au fost felicitaţi de către Oficiul Stării Civile şi au mers la oficierea cununiei lor. Pretura sectorului Buiucani a venit cu propunerea de a organiza o masă de sărbătoare în cantina „Vitas” pentru a aduce bucurie nuntaşilor. Astfel, alături de cei dragi, familia Pazâna a avut parte de o minunată nuntă de aur.

Din păcate, prea puţine sunt cuplurile care reuşesc să trăiască împreună pentru tot restul vieţii “până când moartea ne va despărţi”, aşa cum promit toţi la încheierea legământului căsătoriei. Mai jos, am expus un material video realizat de Stela Popa cu privire la divorţ.

Dumnezeu spune în Sfintele Scripturi: “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie” (Maleahi 2:16) Pentru că ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul nu să nu despartă. Haideţi deci, să nu mai mărim numărul statisticilor, care şi aşa sunt înspăimântătoare. O familie care alege să asculte de Dumnezeu şi să se conducă după principiile biblice, va şti să trăiască o căsătorie fără regrete, acceptând nunta de aur drept adevăr care poate fi trăit!!!

Postat de: Felicia | octombrie 3, 2008

De ziua Ta, scumpe Învăţător!!!

Postat de: Felicia | octombrie 1, 2008

Ziua Pedagogului şi a Bibliotecarului

Pline de emoţii, soare şi căldură sufletească au trecut ultimele zile de septembrie însoţite de începutul lunii octombrie. Este vorba mai mult decât de schimbul lunilor de toamnă, pentru că săptămâna trecută a încălzit atâtea inimi cu raze de fericire, împlinire, zâmbete şi bucurie, începând cu cei mai mici, până la cei mai mari.

La iniţiativa Preturii sectorului Buiucani, clubul „A-Studio” a găzduit în prima zi a lunii octombrie mai mulţi pedagogi din instituţiile preşcolare şi preuniversitare şi şefi de biblioteci în jurul unei mese de sărbătoare cu ocazia Zilei Pedagogului şi a Bibliotecarului. Pentru prima dată împreună, reprezentanţii celor 86 de instituţii de învăţământ şi 11 biblioteci din sectorul Buiucani s-au adunat pentru a sărbători ziua profesioanală. Cuvinte de felicitare au fost aduse din partea primarului capitalei, Dorin Chirtoacă şi a pretorului sectorului Buiucani, Valeriu Nemerenco. Artiştii emeriţi invitaţi la eveniment au creat o atmosferă plăcută de sărbătoare. Cei mai buni directori de licee şi biblioteci s-au bucurat de diplome din partea Preturii.

Alături de toate manifestările pozitive ce au avut loc cu ocazia acestui eveniment, aducem din nou şi din nou cuvinte de mulţumire celor ce au investit în vieţile noastre!

În ultimul timp se discută asupra Proiectului de Lege pentru Prevenirea şi Combaterea Discriminării. Din păcate, foarte puţini sunt cei care cunosc despre aceasta, şi încă şi mai puţini sunt cei ce întreprind ceva pentru a informa. Ziarul Liber este unicul ziar la moment care explică ce este cu acest proiect de lege şi cum înaintarea lui va agrava starea morală a societăţii noastre. De fapt, toată discuţia se duce în jurul sintagmei “orientare sexuală”, care constituie un criteriu de discriminare în acest proiect de lege. În continuare am expus 10 consecinţe care se vor răsfrânge asupra Moldovei în cazul adoptării proiectului şi, respectiv legii date, împreună cu sintagma “orientare sexuală”.

1) Aceasta va oferi comunităţii lesbiene, gay, bisexuali şi transexuali (LGBT) libertatea de a adopta copiii orfani, care ai apoi vor fi educaţi întru acceptarea homosexualităţii ca şi virtute.

2) Comunitatea LGBT va avea posibilitatea de a deschide mai multe organizaţii, centre de “informare” şi nu numai, care le vor apăra drepturile, vor căuta să răspândească valorile homosexualilor în societeatea noastră.

3)Organizaţiile pentru apărarea drepturilor homosexualilor, cât şi comunitatea LGBT va insista asupra legalizării pedofiliei prin obţinearea consimţământului de a micşora cât mai mult vârsta la care o persoană are voie legal să înceapă viaţa sexuală. Aceasta va pune în pericol copiii abandonaţi şi pe cei din familii social vulnerabile, în mod deosebit.

4) Comunitatea LGBT va aduna mai mulţi adepţi prin intermediul informării deschise, pe care vor avea dreptul să o ofere în instituţiile de învăţământ.

5) Va fi subminată autoritatea şi supremaţia bisericii, prin faptul că preoţi şi enoriaşii vor fi nevoiţi prin lege să accepte cununarea homosexualilor şi cenzura mesajului transmis, pentru că acesta să nu “discrimineze” homosexualii.

6) Cei ce se vor opune vehement paradelor organizate anual de comnunitatea LGBT vor fi penalizaţi conform legii, care cu siguranţă, va fi modificată în favoarea persoanelor “discriminate”.

7) Copiii de mici vor putea submina autoritatea părinţilor, în caz că aceştia vor fi homofobi, pentru că, copiii vor fi învăţaţi că homosexualitatea este o orientarea sexuală opţională, vizavi de heterosexualitate. În felul acesta se va forma o prăpastie între seturile de valori ale generaţiilor.

8) Mass-media va fi împânzită de informaţie impursă sau plătită de către comunitatea LGBT întru promovarea şi apărarea lor ca şi minoritate.

9) Treptat, locurile publice vor fi pline de perechi homosexuale, care vor insista să-şi spumege intimitatea în văzul tuturor, iar orice acţiune ce-i va opri să facă asta va fi considerată drept “discriminare” şi, ca şi consecinţă, va fi pedepsită.

10) Homosexualii şi lesbienele vor fi primiţi ca şi învăţători în instituţiile de învăţământ. În felul acesta, ei vor avea un câmp deschis de proclamare a practicii lor şi vor avea posibilitate, atât benevol, cât şi şantajat să întreţină relaţii de pedofilie cu elevii.

În concluzie, nu putem admite sintagma “orientare sexuală” în Proiectul de Lege pentru Prevenirea şi Combaterea Discriminării.

Postat de: Felicia | septembrie 20, 2008

La mulţi ani, „Engleza pentru o viaţă nouă”!

Asociaţia obştească „Engleză pentru o viaţă nouă” şi-a sărbătorit cea de-a opta zi de naştere. De regulă, un copil de opt ani aduce bucurie părinţilor, pentru că a început să înveţe la şcoală, a pornit în lumea cunoştinţelor şi abia aşteaptă să realizeze cât mai multe în viaţa lui. „Engleză pentru o viaţă nouă” are de prezentat mai multe realizări, relaţii, investiţii şi rezultate la cei opt ani ai săi.

La iniţiativa lui Vasile Filat, directorul acestei asociaţii, şapte tinere din or. Chişinău, care cunoşteau limba engleză, au pornit pe un drum, care acum a dus atât de departe. Ele s-au unit cu scopul de a crea un manual de limbă engleză, prin care să predea atât această limbă, cât şi învăţături din viaţa lui Isus Hristos din Evanghelia după Ioan, împletind în acest mod utilul cu plăcutul.

Cristina Cornescu, profesoară în cadrul acestei asociaţii îşi aminteşte: „Cu 8 ani în urmă eram elevă în clasa a 12-a şi atunci când domnul Vasile ne-a transmis această idee de a scrie un manual, m-am simţit atât de încurajată că cineva a văzut valoare în mine la acea vârstă. Aşa şi am mers înainte.” Mărturisind acelaşi lucru, cele 7 profesoare (majoritatea eleve şi studente pe atunci) au scris manualul de engleză intitulat „English for a New Life”.

Cea de-a opta aniversare a fost un timp de aducere aminte. Toţi cei prezenţi au retrăit acele sentimente deosebite ce le-au simţit în urma încurajărilor primite, scopurilor realizate, caracterelor transformate. Iar cel mai frumos moment observat a fost procesul de ucenicie, adică de continuitate, transmitere a valorilor din generaţie în generaţie. Astfel, pornind de la cele 7 profesoare de la începutul lucrării, echipa a crescut de 3 ori. Acum, „Engleză pentru o viaţă nouă” a pregătit 21 de membri şi voluntari, care predau după aceeaşi metodă în Chişinău, Costeşti, Cantemir, Crocmaz, Cupcini, Cahul etc. Aceeaşi metodă şi manual au fost preluate şi de alte ţări ca România, Ucraina şi Rusia.

Vasile Filat a avut un cuvânt de apreciere pentru toţi cei ce au fondat şi s-au alipit asociaţiei de-a lungul acestor opt ani: „Am o plăcere deosebită să conduc şi să lucrez cu aşa o echipă. Cu siguranţă, cea mai mare realizare şi bucurie în aceşti ani este fiecare persoană care a beneficiat de cursurile noastre în timpul anilor de învăţământ, de taberele de engleză organizate în fiecare vară şi de studierea Cuvântului lui Dumnezeu, singurul care poate aduce schimbare.”

Despre această schimbare au mărturisit toţi cei prezenţi la aniversare. Tatiana Cioconari, membru al asociaţiei a menţionat: „Faptul că Valentina Stepaniuc a investit în mine, m-a învăţat engleza şi m-a încurajat să o predau, a adus o schimbare radicală în viaţa mea, am stabilit un scop şi am determinat priorităţile într-un mod corect, şi acum sunt împlinită”.

Sunt şi eu una dintre acele persoane care au beneficiat de serviciile oferite de „Engleză pentru o viaţă nouă”. Pe lângă faptul că am învăţat limba engleză, aici m-am îmbogăţit cu un caracter transformat de Cuvântul lui Dumnezeu, cu multe relaţii frumoase de prietenie şi cu învăţători extraordinari, care au investit în viaţa mea. Folosind acest spaţiu al Ziarului Liber, doresc din toată inima să mulţumesc învăţătorilor mei, Rodica Filat şi Vasile Filat, pentru că m-au valorificat când aveam abia 13 ani şi m-au încurajat să predau engleza ca să transmit oamenilor cunoştinţe şi valori.

Poţi beneficia şi tu de serviciile oferite de A.O „Engleză pentru o viaţă nouă”. Servicii, care se menţin în timp şi în spaţiu şi care sunt de cea mai înaltă calitate! Pentru detalii, apelează la 747186 Ala sau 068747766 Natalia.

Postat de: Felicia | iunie 22, 2008

Zece profesii, o singură alegere

Abia aştept să devin contabil… medic… inginer…. sau jurnalist. Atâtea posibilităţi de a mă afirma, de a-mi dezvolta potenţialul creator, de a mă realiza pe plan profesional, încât atunci când ţin diploma de bacalaureat în mână, încă mai sunt confuz cu privire la alegerea pe care urmează să o fac”. Cu această dilemă s-au confruntat probabil, nu o singură dată, absolvenţii instituţiilor superioare.

În continuare venim cu o provocare pentru abiturienţi: zece profesii, zece experţi în domeniu vin să prezinte avantajele şi dezavantajele profesiei respective şi bineînţeles sfaturi utile pentru cei care visează să profeseze o specialitate.

Contabil-şef, Ludmila Gameţkaia: “Contabilitatea este una din cele mai importante profesii din orice întreprindere, de aceea este solicitată şi respectată. Pe deasupra, mai eşti asigurat şi cu un salariu destul de bun. Modul de viaţă activ solicită interacţiunea cu persoane noi, interesante, pasionate de afaceri. Pe de altă parte, un contabil uită de viaţa personală, fiind implicat foarte, foarte mult la locul de lucru (chiar mai mult de 10 ore pe zi). Lucrul cu actele este uneori plictisitor, iar timpul îţi este cel mai mare duşman, pentru că lucrezi sub presiunea lui permanent. Dacă doreşti să devii contabil, ar fi bine să îţi faci o evaluare, vei avea nevoie de capacitatea şi dorinţa de a învăţa continuu, responsabilitate, diligenţă, răbdare, o gândire analitică şi calităţi de lider. Dacă eşti prieten cu distracţia şi mai puţin cu cartea, ai o fire rebelă şi nu ai suficientă răbdare să comunici cu diferiţi oameni, atunci poţi să omiţi această profesie şi să vezi ce recomandă ceilalţi specialişti.”

Jurist, Viorel Cornescu: “Odată ce finisezi studiile în acest domeniu, se deschide o arie largă de alegere a profesiei: avocat (drept penal sau drept civil), notar, jurist-consultant în orice SA sau SRL, inspector vamal (drept vamal), jurist-consular (drept internaţional) ş.a. Această profesie îţi oferă avantaje ce ţin de cunoaşterea detaliată a întregii legislaţii şi posibilitatea de a apela la cunoştinţele tale în cazul unei cauze judiciare personale, fără să fii obligat să soliciţi serviciile altui specialist. Dar, cât de straniu n-ar fi, poţi fi şi dezavantajat în această profesie, pentru că piaţa educaţională în domeniu este suprasolicitată, şi ţi se impune o arie vastă de materie, care eşti obligat să o percepi. De jure, legislaţia RM este conformată standardelor internaţionale, dar de facto, ea nu funcţionează din cauza corupţiei. E uşor să vezi dacă te potriveşti acestei profesii, pentru că, dacă vrei să fii un jurist bun, trebuie să munceşti mult! Este vorba de o muncă constantă în timpul anului de studii, nu doar înainte de examene.”

Inginer, Daniel Djugostran:” Ingineria este o profesie excepţională care îţi oferă posibilitatea dezvoltării potenţialului creator în domeniul tehnic. Cei care doresc un progres în gândirea logică prin intermediul acestei profesii, trebuie să fie conştienţi că ingineria implică asumarea unor responsabilităţi, care trebuie îndeplinite cu stricteţe. Din nou, o caracteristică pentru viitorii ingineri este studiearea continuă, deoarece tehnologiile se dezvoltă foarte rapid şi tu trebuie să le ţii pasul. Talentul în domeniu, gândirea logică şi abstractă, capacitatea de a asimila informaţia rapid, seriozitate, responsabiltate, perseverenţă – iată de ce are nevoie un abiturient pentru a porni pe făgaşul ingineresc.”

Preot, Alexei Galiţ:” Aceasta nu este atât o profesie, cât o chemare de la Dumnezeu pentru a sluji nevoilor oamenilor şi a fi în lucrarea Celui care te-a chemat. Un om care îl iubeşte pe Dumnezeu şi simte chemarea de a împlini nevoile celui din jur, va fi gata să devină preot. Cel mai mare dezavantaj este atunci când această slujbă este preluată de oameni care nu au fost chemaţi de Dumnezeu, ci îşi îndeplinesc propriile nevoi. Preotul este părintele spiritual al poporului, de aceea aici sunt aşteptaţi tineri ce au o credinţă adevărată, sunt sinceri, iubitori de Dumnezeu şi de oameni.”

Medic (consultant ştiinţific), Marina Diminenco: Ca medic, ai marea ocazie de a ajuta oamenii, şi este o profesie dumnezeiască, care îţi împlineşte dorinţa ta de a face bine. Cu siguranţa dezavantajul numărul unu este salariul foarte mic şi efortul deosebit pe care îl depune un medic cinstit pentru a lupta cu corupţia (mai ales în clinicile de stat). Pentru a fi un medic bun, trebuie să iubeşti oamenii, toţi oamenii (simpli, bogaţi, români, ruşi, romi, albi, de culoare, etc) şi să nu fii fricos!”

Învăţător, Ina Harabadji: “Această profesie este direct legată de vitorul unei societăţi, adică ai ocazia de a transmite valorile tale, de a zidi caracterul elevilor, de a influenţa gândirea pentru a creşte o generaţie cu valori. Iar avantajul cel mai mare este prezentat de bogăţia spirituală şi de recunoştinţa pe care o auzi din partea elevilor. În pofida salariilor mizere, bucuria de a crea personalităţi întrece descurajarea provocată de lipsurile materiale. Este gata de a deveni un învăţător cel care conştientizează că fiecare copil este o personalitate, în care urmează să investeşti cele mai mari bunuri morale şi spirituale. Flexibilitatea şi creativitatea sunt esenţiale, pentru că trebuie să fii gata să plângi, să râzi, să te joci, să glumeşti şi permanent să înveţi împreună cu elevii.”

Jurnalist, Cristina Oxente: “Avantajele acestei profesii sunt tangenţiale cu caracteristicile ei, asigură o legătură cu oameni diverşi, interesanţi, atât din pătura de vârf, cât şi din cea de jos a societăţii. Această profesie îţi solicită dinamism şi creativitate iar dacă mai ai şi talent de a scrie, a inventa şi a comunica, este cea mai bună soluţie să-l investeşti anume în jurnalism. Doar o persoană care manifestă caracter, perseverenţă, dinamism şi rapiditate are toate şansele de a ridica nivelul de dezvoltare al acestei profesii şi în ţara noastră. Un bun jurnalist este o persoană care o dorinţă continuă de a cunoaşte lucruri noi.”

Chelner-şef, Dumitru Chitoroga: “Profesia dată este pentru cei care iubesc să comunice cu diferite persoane, sunt răbdători şi gata să asculte tot ce spune clientul. Deşi salariul oficial este mic, majoritatea banilor se fac datorită bacşişului, care de multe ori întrece chiar şi suma salariului pentru o lună. Prin disciplină şi competenţă, un chelner poate fi uşor ridicat la funcţia de chelner-şef, iar acesta, la rândul lui, poate deveni administrator, dacă deţine cunoştinţele şi capacităţile necesare pentru funcţia dată. Dezavantajul cel mai mare este durerea de picioare, care de cele mai multe ori ia 40 la sută din salariul unui chelner, pentru a fi tratată. Deci, îndemnul de bază este: Atenţie la picioare! Şi cine nu rezistă să stea mult timp pe picioare, poate să uite de această ocupaţie.”

Administrator (manager), Olga Turcu: “Eşti avantajat în privinţa relaţiilor pe care le zideşti cu diverşi oameni care ţin de atât de multe domenii. Anume această profesie te ajută să îţi demonstrezi calităţile de lider, dar bineînţeles, este necesar efortul pentru a fi observat şi apreciat. Salariul avantajos este, pe de altă parte moderat de rolul de mijlocitor între şef şi subalterni, ceea ce îţi poate aduce anumite neplăceri când este vorba de satisfacerea ambelor părţi. De aceea, calităţile cerute pentru un manager sunt: flexibilitate, înţelepciune şi echilibru. Cu acestea poţi avea succes atât pe plan profesional, cât şi personal.”

Sportiv, Maria Sofianu: “În primul rând, această profesie îţi ajută să-ţi menţii şi să-ţi dezvolţi sănătatea, factor esenţial pentru toate categoriile de oameni. Sportul este o posibilitate unică de a interacţiona cu tinerii, ceea ce duce cu siguranţă la crearea unui caracter frumos. Această profesie impune, dar şi lucrează disciplina, perseverenţa şi curajul. Eşti asigurat cu o porţie zilnică de dinamism şi energie. Sportul este dezavantajat în ţara noastră prin numărul mic de investiţii, premii şi recompense din partea statului. Şi în acelaşi timp este o posibilitate sporită de a fi traumat, ceea poate pune capăt carierei pentru întreaga viaţă. Această profesie este pentru cei ce privesc înalt, au scopuri mari şi sunt gata să dea dovadă de muncă continuă pentru a obţine rezultate. Un factor-cheie ce determină un sportiv este mulţumirea arătată învăţătorului care a investit în el.”

Dragi cititori, am realizat acest material în dorinţa de a vă ajuta să faceţi o alegere corectă şi înţeleaptă, potrivit cu capacităţile, visele şi dorinţele voastre în ce priveşte viitoarea profesie. Noi vă dorim să fiţi cei mai buni în studiile voastre şi în profesia pe care veţi alege, pentru că astfel veţi putea avea un viitor asigurat, veţi avea ocazia să ajutaţi cât mai mulţi oameni şi să vedeţi realizate în viaţa voastră cuvintele din Cartea Proverbelor: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împăraţi, nu lîngă oamenii de rînd.” Pasiunea pe care o depuneţi în profesia dvs vă asigură perfecţinea în lucru. Mult succes în alegerea pe care o veţi face!

Postat de: Felicia | iunie 20, 2008

Odihneşte-te învăţând engleza!

Vară. Cu ce să asociază acest cuvânt, de obicei? Un elev de clasele primare ar striga: „Vacanţă!!!”, pentru a-şi aminti în următoarele minute că învăţătoarea nu a uitat să le asigure porţia de cunoştinţe şi în timpul vacanţei: 20 de texte la citire, 50 de probleme la matematică şi un album cu observări la ştiinţele naturii. Un licean, care abia a uitat de efortul depus pentru a susţine bacalaureatul, gândeşte că vara îi aduce împlinirea adevăratului sens al „libertăţii”, pe când aceasta este încă prea departe de realitate. Un student de la Univesitatea Tehnică cu siguranţă este încă confuz cu privire la acest termen, deoarece pentru el vara începe mult mai târziu. Ceilalţi studenţi însă pot asocia vara cu distracţie, odihnă, mare, soare, relaxare, şi, cu siguranţă nimeni nici nu va îndrăzni să amintească de carte şi învăţătură în această perioadă.

De data aceasta, venim cu o nouă provocare pentru toţi cei care doresc să petreacă vara cu adevărat eficient şi să vadă realizată în viaţa lor o combinaţie excelentă între odihnă şi învăţătură, relaxare şi ore, tabără şi cunoştinţe noi, în fine, vară şi studiere intensivă a limbii engleze. Asociaţia „Engleză pentru o viaţă nouă” (English for a New Life), bazată pe experienţa de 7 ani în organizarea eficientă a timpului pe parcursul verii, repetă provocarea şi în această vară prin cele două tabere de limbă engleză.

Natalia Boicu, directorul adjunct al acestei Asociaţii susţine: „Perioada din timpul taberelor oferă o posibilitate unică pentru cei care au nevoie de a învăţa limba engleză într-un timp cât mai scurt. S-a preferat selectarea acestui timp, pentru că participanţii lasă toate celelalte lucruri la o parte şi pun prioritate anume pe studiere. Profesorii de engleză pregătiţi în cadrul Asociaţiei noastre, alături de profesorii din Statele Unite invitaţi în exclusivitate pentru taberele de engleză, sunt gata să împărtăşească participanţilor din experienţa şi din cunoştinţele lor, pentru ca timpul lor să fie cu adevărat valorificat.

Alexandru Dermenji, profesor de engleză în cadrul aceleaşi Asociaţii, este unul din participanţii fideli ai taberelor, bucurându-se de beneficiile ei chiar de la început: „Sunt continuu motivat să vin la aceste tabere pentru că văd rezultatele apărând direct în viaţa mea. Anume aici am fost motivat să predau şi eu engleza altora şi să îmi folosesc cunoştinţele în domeniu pentru aţii. Este eficient pentru că tot programul este în engleză, iar comunicarea este îmbunătăţită cu ajutorul profesorilor americani, care au grijă ca fiecare participant să plece din tabără cu un nivel mai ridicat al limbii englezei.”, mărturiseşte Alexandru.

Aceste tabere sunt pentru cei ce cunosc engleza la orice nivel, dar şi pentru cei care doresc să o înveţe. Grupele de elevi sunt mici, de 7-10 persoane, fiecare din ele fiind condusă de un profesor din ţară şi unul sau mai mulţi de peste hotare. După cum vă daţi bine seama, aici este asigurată îmbogăţirea vocabularului englez şi trecerea barierei de comunicare. Toţi participanţii beneficiază de zidirea multor relaţii cu persoane din diferite părţi ale ţării, din ţările vecine (România, Ucraina, Rusia) şi, bineînţeles, îşi fac mulţi prieteni din SUA. Mai mult, programul taberei asigură un timp de valorificare a capacităţilor proprii, de stabilire a principiilor pentru viaţă prin intermediul studierii unui subiect social actual din perpectivă biblică. Anul acesta, pe parcursul celor două tabere, vor fi abordate subiectele: „Cum să ai o căsătorie fără regrete?” şi „Cum să fii o persoană fericită?”.

„De la tabăra de engleză, am învăţat cât de important este să îmi iubesc ţara, să rămân aici şi să o protejez de nonvalorile promovate pe larg acum: imoralitatea, minciuna, distrugerea familiilor”, a spus Svetlana Nalbatova, adăugând „Merită să vii la această tabără. A fost plăcut şi interesant, am combinat armonios odihna şi studiul.”

Asociaţia „Engleză pentru o viaţă nouă” se îngrijeşte, într-un mod special, de odihna cadrelor didactice din toate instituţiile de învăţământ din întreaga ţară. Profesorii, care doresc să beneficieze de un timp de odihnă şi de studiu biblic pe aceleaşi subiecte menţionate mai sus, cât şi de ore de studiere a computerului sau a limbii engleze, au o ofertă specială de a participa la aceste tabere cu reduceri extraordinare. Schimbul de experienţă cu profesorii din Statele Unite, plăcerea de a te odihni în mijlocul naturii, stabilirea unor valori biblice pentru viaţă şi pentru lucrul de mai departe cu elevii sunt asigurate în tot acest timp.

Nu îmi rămâne decât să menţionez data desfăşurării taberelor de engleză din această vară: 20-30 iulie „Căsătorie fără regrete” (Marriage without regrets) şi 30 iulie-8 august „Predica de pe Munte” (Sermon on the Mount) în baza de odihnă „Ghiocel” din raionul Căuşeni. Timpul dumneavoastră poate fi valorificat sunând la 079602596 (Natalia Boicu) sau 079531952 (Tatiana Colesnic) pentru a vă înscrie la una din aceste tabere şi de a beneficia de cele mai grozave zile din vara acestui an.

Voltaire a spus: „Odihna este un lucru bun, dar plictiseala este soră cu ea”. Una dintre cele mai perfecte combinaţii dintre odihnă şi eficacitate, fără a implica plictiseala, este învăţarea unei limbi, zidirea unui caracter frumos şi formarea multor relaţii de prietenie. Profită de aceste lucruri din plin în această vară!

Postat de: Felicia | iunie 3, 2008

Ce alegi să vezi?

Doi privesc în jos… Unul vede băltoaca, celălalt vede stelele reflectate în ea.
De fapt, mă gîndeam că idealul ar fi să privim în sus, şi acolo să vedem imediat stelele, nu doar reflecţia lor în băltoacă. Tu ce alegi?

La 12 martie 2008 a plecat din viaţă ultimul veteran francez din Primul Război Mondial. Prin propria sa decizie, Lazare Ponticelli a fost înrolat în armata franceză la numai 16 ani, fugind de starea mizerabilă în care se afla familia sa din Italia. El a supravieţuit celor 2 războaie şi a fost o sursă de relatare a evenimentelor ce au avut loc în acele timpuri. La cei 110 ani ai săi, Ponticelli nu şi-a schimbat opinia cu privire la rostul unui război: «ceva absurd, inutil, care nu poate rezolva nimic pînă la urmă». Iniţial a refuzat propunerea fostului preşedinte francez, Jacques Chirac, de a avea parte de funerarii naţionale, pentru că supravieţuirea lui se datorează, de fapt celor 1.3 milioane de francezi care au murit atunci pe cîmpul de luptă. «Ei nu au avut parte de comemorare şi aceasta ar fi o insultă din partea mea», în final a acceptat acest lucru «în numele tuturor celor care au murit, bărbaţi şi femei».

Într-un ultim interviu oferit în anul 2005, Ponticelli relata cu amănunte situaţia de pe cîmpul de luptă, timpul cînd li s-au terminat muniţiile şi vedeau camarazii lor omorâţi, rând pe rând, fiecare aşteptîndu-şi moartea. Amintea de strigătul sfâşietor al soldaţilor, care chemau cu disperare chipul mamei lor, cei răniţi, care chemau moartea şi se rugau cu durere pentru apropierea ei.

Anul 2008 a adus cu el sfîrşitul altor doi veterani din primul război mondial: ultimul german, şi penultimul francez, care i-au precedat pe cei aproximativ 20 de veterani rămaşi în viaţă. Numeroase aprecieri au fost aduse acestui mare om, care este imaginea unei generaţii, căruia «îi datorăm o Europă liberă şi pacifistă. Este de datoria noastră să ne mândrim cu el», a specificat preşedintele actual al Franţei, Nicolas Sarkozy.

Vieţi trăite frumos, vieţi jertfite pentru apărarea patriei, vieţi care au ştiut să lupte pentru viitor, al copiilor lor şi al generaţiilor care acum există datorită curajului şi tăriei lor. Este dureros să vezi cum zilele noastre aduc de multe ori ştergerea şi izolarea acestor timpuri. Noi, generaţia tânără suntem depărtaţi de ele, pentru că nu am avut parte de războaie, persecuţii, deportări, nu am văzut fraţii noştri murind lîngă noi, cerînd o picătură de apă, care le-ar fi potolit jarul, strigînd după chipul mamei, care le-ar fi pus mîna pe fruntea unde sîngele prevestea sfîrşitul, şoptind numele soţiei sau a logodnicei, a cărui sărut le-ar fi alinat focul ce le ardea sufletul, rugîndu-se lui Dumnezeu, care i-ar fi luat de mînă şi le-ar fi spus că îi înţelege, pentru că şi El a văzut cu durere pe Fiul Lui murind pentru alţii, murind pentru oameni, veşnic nerecunoscători. Da, am fost cu adevărat binecuvîntaţi să nu ne naştem în acele timpuri, să nu le purtăm ecoul, dar blestemul vine acum din interiorul nostru. Patrie? Noţiune demult uitată şi folosită cu ironie încă de pe băncile şcolii. Tot mai frecvente tricouri cu inscripţia „CCCP”, care sunt purtate „în glumă”, tot mai multe tatuaje cu semnul svasticii, care arată cît de necomplexaţi suntem, lucruri pentru care cu siguranţă nu au luptat, şi care nu şi-au fi imaginat niciodată ca posibile cei care şi-au dat viaţa şi au suferit în urma acestor ideologii. Cît de greu ne este să învăţăm Imnul Ţării noastre şi cînd de incomod devine să îl asculţi solemn, cu mîna la inimă, atunci cînd este fredonat. De ce? Pentru că pierdem…

Se pierd oameni ai acelor timpuri şi se pierd şi valori, se pierde Dumnezeu, mama, ţara, dragostea şi dorul din sufletele noastre. Unul din oamenii lui Dumnezeu, Ieremia, autorul cărţii cu acelaşi nume din Biblie, scria: „Ţară, ţară, ţară, ascultă glasul Domnului!” Cît are nevoie ţara noastră de a se întoarce la Dumnezeu, la Numele Acela la care au apelat atît de mulţi în clipa morţii, acel Nume care pune în inima fiecăruia mulţumirea, dragostea de ţară, dorinţa de viaţă, Nume care a arătat ce înseamnă iubire, Nume care poate întoarce o naţiune a snobismului, a indiferenţei şi a materialismului către dragoste… de Dumnezeu, de mamă, de ţară. „Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiec în Domnul vor stăpâni ţara”. (Cartea Psalmilor, Biblia)

Articole mai vechi »

Categorii